ruginire

7 definiții pentru ruginire

RUGINÍRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini.V. rugini.

RUGINÍRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini.V. rugini.

RUGINÍRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. (Fig.) Pe la ruginirea amurgului, regimentul se opri în bivuac într-o pădurice. CAMILAR, N. I 156.

ruginíre s. f., g.-d. art. ruginírii; pl. ruginíri

ruginíre s. f., g.-d. art. ruginírii; pl. ruginíri

RUGINÍRE s. v. oxidare.

RUGINIRE s. (CHIM.) oxidare, oxidație, (pop.) coclire. (~ unui metal.)