zmângălit

MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli.

MÂZGĂLÍT, -Ă, mâzgăliți, -te, adj. 1. Acoperit cu un scris urât, neglijent. 2. Mânjit, murdărit, pătat. [Var.: zmângălít, -ă adj.] – V. mâzgăli.

ZMÂNGĂLÍ vb. IV v. mâzgăli.

ZMÂNGĂLÍT, -Ă adj. v. mâzgălit.

MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli.

MÂZGĂLÍT, -Ă, mâzgăliți, -te, adj. 1. Acoperit cu un scris urât, neglijent. 2. Mânjit, murdărit, pătat. [Var.: zmângălít, -ă adj.] – V. mâzgăli.

ZMÂNGĂLÍ vb. IV v. mâzgăli.

ZMÂNGĂLÍT, -Ă adj. v. mâzgălit.

MÎZGĂLÍ, mîzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urît și murdar, a desena sau a picta ceva neîndemînatic, neglijent, mînjind hîrtia sau pînza. Chirilă își scotea carnetul unsuros din buzunar, mîzgtlea în el ceva, apoi îngîna încet. DUNĂREANU, N. 13. ♦ Fig. A scrie, a compune ceva neîndemînatic, fără pricepere, fără talent. Ai mîzgălit și tu trei articole de gazetă. CAMIL PETRESCU, T. II 24. 2. A murdări, a păta, a mînji. Dintr-un grup de oameni se desfăcu brutarul, mîzgălit de cocă și făină. ARGHEZI, P. T. 118. Mîzgălesc păreții. EMINESCU, N. 118. – Variantă: smîngălí (BOGZA, C. O. 340) vb. IV.

MÎZGĂLÍT, -Ă, mîzgăliți, -te, adj. Mînjit, murdărit. A fost cît pe-aci să rupi două caiete cu pagini mîzgălite. PAS, Z. I 313.

SMÎNGĂLÍ vb. IV v. mîzgăli.

ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340.

ZMÂNGĂLÍ vb. IV. v. mâzgăli.

mâzgălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 să mâzgăleáscă

zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă

mâzgălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâzgăleáscă

zmângălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmângălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zmângăleáscă

MÂZGĂLÍ vb. 1. (rar) a mânji. (~ hârtia.) 2. (reg.) a tămânji. (~ un portret.)

A MÂZGĂLÍ ~ésc 1. tranz. 1) A umple de murdărie; a murdări; a păta; a mânji. 2) A scrie urât și murdar. 3) A desena sau a scrie neglijent. 2. intranz. fig. fam. A crea ceva fără talent și fără inspirație. /mâzgă + suf. ~ăli

măzgălì v. a mânji, mai ales hârtia. [Compromis între mâzgă și mânzăli].

smângălì v. a măzgăli. [Alterațiune din mâzgălì].

mîzgălésc v. tr. (rudă cu rut. mazgulĭáti, a mîzgăli, d. mázati, a șterge, a unge. V. mînjesc. Cp. și cu ngr. mazalízo scrobesc, ung. mozgolódni, a se fîțîi, și rom. bîrcîĭ, „rătăcesc” și „mîzgălesc”). Vest. Bîrcîĭ, feștelesc (cu cerneală saŭ cu creĭonu). – Și măzgălesc, mîzgîlesc, zmîngălesc și bîzgîlesc. Și mozgolesc (Năsăud).

zmingălésc, V. mîzgălesc.

MÎZGĂLI vb. 1. (rar) a mînji. (~ hîrtia.) 2. (reg.) a tămînji. (~ un portret.)