ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340.