ZMÎNGĂLÍ, zmîngălesc, vb. IV. Tranz. A scrie sau a desena urît, murdar, neglijent, p. ext. fără pricepere, fără talent; a mîzgăli. (Fig.) Numai vîrfurile cele mai înalte zgîrîie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, C. O. 340.

zmângălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmăngălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 să zmăngăleáscă

zmângălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmângălésc, imperf. 3 sg. zmângăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zmângăleáscă