y
Y, y, s. m. 1. A treizecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă, având în general diverse valori ale lui i, care apare în neologisme internaționale și în nume proprii străine. [Pr.: igrec. – Pl. și (1, n.) y-uri]
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÝTRIU s. n. Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. – Din fr. yttrium.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
Y s. m. invar. A treizecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă, având în general diverse valori ale lui i, care apare în neologisme internaționale și în nume proprii străine. [Pr.: igrec]
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÝTRIU s. n. Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. – Din fr. yttrium.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
y [cit. ígrec] s. m. / s. n., pl. y / ý-uri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ýtriu [triu pron. trĭu] (y-triu) s. n., art. ýtriul; simb. Y
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
Y, y s. m. invar. [cit. i grec]
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ýtriu s. n. [-triu pron. -triu], art. ýtriul; simb. Y
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
YTRIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. yttrium].
ÝTRIU s. n. Element metalic, alb-cenușiu, ușor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje. (din fr. yttrium)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
Y m. a 24-a literă a alfabetului, figurează numai în câteva nume proprii engleze.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
y m. (pron. igrec). O literă de origine grecească adoptată de Romanĭ și transmisă noŭă. Vechiĭ Grecĭ o pronunțaŭ ca u (cum se vede din cuvinte româneștĭ ca martur, papură ș. a.), apoĭ ca ü, apoĭ ca i. Nu se întrebuințează de cît în nume și cuvinte străine. În transcripțiunea cuvintelor slave ș. a. are sunetu luĭ î, precum vydra (vîdra), vidră. Une-orĭ ține loc de ĭ, că la Spaniolĭ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
*yttriŭ n. Chim. Un corp simplu tetravalent cu o greutate atomică de 89. Descoperit la 1794. – Italieniĭ scriŭ ittrio.[1]
- sursa: Scriban 1939
- permalink
Y s. m. invar. 1. A treizecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (având în general diversele valori ale lui „i”); se folosește în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. (MAT.) Simbol literal pentru necunoscuta unei ecuații sau a unui sistem de ecuații și pentru variabila independentă a unei funcții. 3. (GENET.) Cromozomul Y = cromozom care intervine în determinarea sexului. La om și la mai multe specii de animale combinația XY determină sexul masculin; în lipsa cromozomului X (cariotip OY) organismul nu este viabil. Are dimensiuni mai mici decât majoritatea celorlalți cromozomi. 4. Simbol chimic pentru ytriu.
- sursa: DE 1993-2009
- permalink
ÝTRIU (fr. {i}) s. n. Element chimic (Y; nr. at. 39, m. at. 88,91) din grupa a III-a a sistemului periodic, asemănător cu lantanidele. Metal de culoare albă-cenușie, este relativ ușor, greu fuzibil și este folosit la elaborarea unor aliaje. A fost descoperit de chimistul finlandez J.G. Gadolin, în 1794.
- sursa: DE 1993-2009
- permalink