Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ytriu

├ŁTRIU s. n. Element chimic asem─ân─âtor cu elementele din familia p─âm├ónturilor rare. ÔÇô Din fr. yttrium.
├ŁTRIU s. n. Element chimic asem─ân─âtor cu elementele din familia p─âm├ónturilor rare. ÔÇô Din fr. yttrium.
├Żtriu [triu pron. tr─şu] (y-triu) s. n., art. ├Żtriul; simb. Y
├Żtriu s. n. [-triu pron. -triu], art. ├Żtriul; simb. Y
YTRIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. yttrium].
├ŁTRIU s. n. Element metalic, alb-cenu╚Öiu, u╚Öor, greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje. (din fr. yttrium)
*yttri┼ş n. Chim. Un corp simplu tetravalent cu o greutate atomic─â de 89. Descoperit la 1794. ÔÇô Italieni─ş scri┼ş ittrio.[1]
├ŁTRIU (fr. {i}) s. n. Element chimic (Y; nr. at. 39, m. at. 88,91) din grupa a III-a a sistemului periodic, asem─ân─âtor cu lantanidele. Metal de culoare alb─â-cenu╚Öie, este relativ u╚Öor, greu fuzibil ╚Öi este folosit la elaborarea unor aliaje. A fost descoperit de chimistul finlandez J.G. Gadolin, ├«n 1794.

Ytriu dex online | sinonim

Ytriu definitie

Intrare: ytriu
yttriu (numai) singular substantiv neutru
ytriu substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: y-triu
  • pronun╚Ťie: itr─şu
y substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: igrec