tighelit

TIGHELÍ, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase un material cu tighel, a face un tighel. ♦ A tivi o fâșie dintr-un alt material (colorat). – Din tighel.

TIGHELÍT¹ s. n. Tighelire. – V. tigheli.

TIGHELÍT², -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut, prevăzut cu tighel. – V. tigheli.

TIGHELÍ, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase un material cu tighel, a face un tighel. ♦ A tivi o fâșie dintr-un alt material (colorat). – Din tighel.

TIGHELÍT¹ s. n. Tighelire. – V. tigheli.

TIGHELÍT², -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut, prevăzut cu tighel. – V. tigheli.

TIGHELÍ, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase cu tighel, a face tighel. ♦ Fig. A tivi cu o dungă colorată. S-a topit amurgul lin ca o făclie, Tighelind cu aur norii de nămol. DEȘLIU, N. 51. (Refl.) Dintre nori izbucneau vîltori galbene și roșii. Cei a căror înfățișare se schimbă de la o clipă la alta se tigheleau cu pembe. MACEDONSKI, O. III 48.

TIGHELÍT¹ s. n. Tighelire.

TIGHELÍT², -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut cu tighel.

tighelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tighelésc, imperf. 3 sg. tigheleá; conj. prez. 3 să tigheleáscă

tighelít s. n.

tighelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tighelésc, imperf. 3 sg. tigheleá; conj. prez. 3 sg. și pl. tigheleáscă

tighelít s. n.

TIGHELÍ vb. (Transilv.) a știpui. (A ~ o fustă.)

TIGHELÍ vb. v. tivi.

A TIGHELÍ ~ésc tranz. 1) (confecții din materiale textile) A coase cu tighel. 2) A tivi cu o fâșie din alt material (pentru a înfrumuseța). /Din tighel

tighelésc v. tr. (d. tighel). Fac tighel: a tigheli o cămașă.

TIGHELI vb. (Transilv.) a știpui. (A ~ o fustă.)

tigheli vb. v. TIVI.