Dicționare ale limbii române

3 intrări

19 definiții pentru tighelit

TIGHELÍ, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase un material cu tighel, a face un tighel. ♦ A tivi o fâșie dintr-un alt material (colorat). – Din tighel.
TIGHELÍT1 s. n. Tighelire. – V. tigheli.
TIGHELÍT2, -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut, prevăzut cu tighel. – V. tigheli.
TIGHELÍ, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase un material cu tighel, a face un tighel. ♦ A tivi o fâșie dintr-un alt material (colorat). – Din tighel.
TIGHELÍT1 s. n. Tighelire. – V. tigheli.
TIGHELÍT2, -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut, prevăzut cu tighel. – V. tigheli.
TIGHELÍ, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase cu tighel, a face tighel. ♦ Fig. A tivi cu o dungă colorată. S-a topit amurgul lin ca o făclie, Tighelind cu aur norii de nămol. DEȘLIU, N. 51. (Refl.) Dintre nori izbucneau vîltori galbene și roșii. Cei a căror înfățișare se schimbă de la o clipă la alta se tigheleau cu pembe. MACEDONSKI, O. III 48.
TIGHELÍT1 s. n. Tighelire.
TIGHELÍT2, -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut cu tighel.
tighelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tighelésc, imperf. 3 sg. tigheleá; conj. prez. 3 să tigheleáscă
tighelít s. n.
tighelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tighelésc, imperf. 3 sg. tigheleá; conj. prez. 3 sg. și pl. tigheleáscă
tighelít s. n.
TIGHELÍ vb. (Transilv.) a știpui. (A ~ o fustă.)
TIGHELÍ vb. v. tivi.
A TIGHELÍ ~ésc tranz. 1) (confecții din materiale textile) A coase cu tighel. 2) A tivi cu o fâșie din alt material (pentru a înfrumuseța). /Din tighel
tighelésc v. tr. (d. tighel). Fac tighel: a tigheli o cămașă.
TIGHELI vb. (Transilv.) a știpui. (A ~ o fustă.)
tigheli vb. v. TIVI.

tighelit definitie

tighelit dex

Intrare: tigheli
tigheli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: tighelit (adj.)
tighelit 1 adj. adjectiv
Intrare: tighelit (s.n.)
tighelit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular