TIGHELÍ, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase cu tighel, a face tighel. ♦ Fig. A tivi cu o dungă colorată. S-a topit amurgul lin ca o făclie, Tighelind cu aur norii de nămol. DEȘLIU, N. 51. (Refl.) Dintre nori izbucneau vîltori galbene și roșii. Cei a căror înfățișare se schimbă de la o clipă la alta se tigheleau cu pembe. MACEDONSKI, O. III 48.