telal
13 definiții pentru telal
TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). 2. (Înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat. – Din tc. tellal.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). 2. (Înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat. – Din tc. tellal.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). Precupeț, vînzător de mărunțișuri, samsar, cîteodată și mai rău poate, telal de straie vechi... toate le încercase. CARAGIALE, O. I 283. ◊ Fig. Ce erau ei astăzi decît zdrențe politice pe care telalul le arată ochilor tuturora? PAS, L. I 278. 2. (Învechit) Persoană care făcea strigările la un mezat. Telalul, în sfîrșit, ieși din cănțelerie în mijlocul ogrăzii și răcni în gura mare: «Cinci galbini sălașul!... Cine dă mai mult?». ALECSANDRI, C. 78.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
telál s. m., pl. teláli
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
telál s. m., pl. teláli
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TELÁL s. (reg.) obielar, rufar, (Transilv. și Ban.) râzar. (~ de haine vechi.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
TELÁL s. v. crainic, mesager, sol, trimis, vestitor.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
telál (-li), s. m. – 1. Crainic. – 2. Vînzător ambulant. – 3. Peticar, rufar. – Mr. tileal, til’an, megl. tilal. Tc. tellal, din arab. dellal (Șeineanu, II, 353; Roesler 603), cf. ngr. ντελάλης, alb., bg., sb. telal. – Der. telal-bașa, s. m. (înv., șeful telalilor), din tc. telal-bași; telaliță (var. teleliță, teleloaică), s. f. (vînzătoare ambulantă de haine vechi); telalîc, s. n. (îmdeletnicirea telalului), din tc. tellalik.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
TELÁL ~i m. înv. 1) Vânzător ambulant de haine vechi. 2) Persoană care anunță prețurile la mezat. /<turc. tellâl
- sursa: NODEX 2002
- permalink
telal m. 1. Mold. strigător la mezaturi: telalul strigă îndată: zece galbeni fata giudelui! AL.; 2. Munt. vânzător de haine vechi (strigând prin uliți): stăpânul vinde și telalul nu se îndură să-l dea PANN. [Turc. TELLAL, mijlocitor, pristav].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
telál m. (turc. tellal, d. ar. dellal, strigător public). Vechĭ. Craĭnic, pristav, strigător public orĭ la mezat. Azĭ. Negustor ambulant de haĭne și obĭecte vechĭ. Mold. Samsar, misit, barușnic agent care duce slugĭ la stăpîn. – Și telar. V. mămular.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
TELAL s. (reg.) obielar, rufar, (Transilv. și Ban.) rîzar. (~ de haine vechi.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
telal s. v. CRAINIC. MESAGER. SOL. TRIMIS. VESTITOR.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink