TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). Precupeț, vînzător de mărunțișuri, samsar, cîteodată și mai rău poate, telal de straie vechi... toate le încercase. CARAGIALE, O. I 283. ◊ Fig. Ce erau ei astăzi decît zdrențe politice pe care telalul le arată ochilor tuturora? PAS, L. I 278. 2. (Învechit) Persoană care făcea strigările la un mezat. Telalul, în sfîrșit, ieși din cănțelerie în mijlocul ogrăzii și răcni în gura mare: «Cinci galbini sălașul!... Cine dă mai mult?». ALECSANDRI, C. 78.