săcui

SĂCÚI, săcuie, s. n. (Reg.) Săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță. ♦ Săculeț în care se pun la stors fagurii sau cașul. – Probabil lat. *sacculeus (<sacculus).

SĂCÚI, săcuie, s. n. (Reg.) Săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță. ♦ Săculeț în care se pun la stors fagurii sau cașul. – Probabil lat. *sacculeus (< sacculus).

SĂCÚI, săcuie, s. n. Săculeț care se poartă atîrnat de gît, trăistuță. Obișnuit, copiii au trăistuțe sau săcui în gît sau bețe în mînă. PAMFILE, CR. 8. ♦ Săculeț în care se pun la stors fagurii, cașul. Mierea se stoarce puindu-se fagurii în săcuie și aceștia într-un teasc făcut într-adins pentru a stoarce mierea și ceara. I. IONESCU, M. 382.

săcúi (reg.) s. n., pl. săcúie

săcúi s. n., pl. săcúie

SĂCÚI s. v. săculeț, săcușor, sedilă, trăistuță.

săcúi, săcúie, s.n. (reg.) 1. săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță; săculeț în care se pun la stors fagurii. 2. săculeț în care se pune cașul la scurs; sedilă. 3. mezel de porc. 4. botniță pentru vițel.

Odorheiu n. sau Pretoriul Săcuilor, numit de Unguri Udvárhély, județ (123.000 loc.) și oraș pe țărmul drept al Târnavei Mari: 9000 loc., în majoritate Săcui.

Pretoriul Săcuilor n. V. Odorheiu.

Săcui pl. sau Székely, neam de Unguri cari locuesc în părțile răsăritene ale Ardealului, pe lângă Trotoș, Șiret și Prut. Regele Ladislau cel Sfânt îi așeză pe la 1080 ca grăniceri pentru paza Transilvaniei. [Ung. SZEK, ținut, țara Săcuilor fiind od. împărțită în cinci ținuturi, azi în două județe]. V. Pretoriul Săcuilor și Târgul Săcuilor.

Țara Săcuilor f. V. Trei-Scaune.

săcúĭ n., pl. uĭe (dim. d. sac). Serbia. Traistă, ghiozdan.

săcui s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR. SEDILĂ. TRĂISTUȚĂ.

săcui, săcuiesc v. t. (intl.) 1. a aresta, a închide. 2. a ancheta sever pe cineva.