SĂCÚI, săcuie, s. n. Săculeț care se poartă atîrnat de gît, trăistuță. Obișnuit, copiii au trăistuțe sau săcui în gît sau bețe în mînă. PAMFILE, CR. 8. ♦ Săculeț în care se pun la stors fagurii, cașul. Mierea se stoarce puindu-se fagurii în săcuie și aceștia într-un teasc făcut într-adins pentru a stoarce mierea și ceara. I. IONESCU, M. 382.