Săcui pl. sau Székely, neam de Unguri cari locuesc în părțile răsăritene ale Ardealului, pe lângă Trotoș, Șiret și Prut. Regele Ladislau cel Sfânt îi așeză pe la 1080 ca grăniceri pentru paza Transilvaniei. [Ung. SZEK, ținut, țara Săcuilor fiind od. împărțită în cinci ținuturi, azi în două județe]. V. Pretoriul Săcuilor și Târgul Săcuilor.