spovedanie
10 definiții pentru spovedanie
SPOVEDÁNIE, spovedanii, s. f. Faptul de a (se) spovedi; mărturisire. ♦ Spec. Ceremonia mărturisirii păcatelor în fața preotului. – Din sl. ispovĕdanije.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
SPOVEDÁNIE, spovedanii, s. f. Faptul de a (se) spovedi; mărturisire. ♦ Spec. Ceremonia mărturisirii păcatelor în fața preotului. – Din sl. ispovĕdanije.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
SPOVEDÁNIE, spovedanii, s. f. Faptul de a se spovedi; mărturisire, destăinuire. Secretele ferecate în suflete stinghere, în luni de singurătate pe pustiul mărilor, se deschideau și spovedaniile curgeau nestînjenite. RALEA, O. 60. Ca să nu se arate nepăsător cu spovedaniile lui Coco, prietenul său Stroe Vardaru păru foarte neliniștit de această patimă nouă. C. PETRESCU, A. R. 39. ♦ (Bis.) Ceremonia mărturisirii păcatelor. Vorbea aplecat ca la spovedanie, parcă n-ar fi vrut să știe de nimeni. REBREANU, I. 25.[1]
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
spovedánie (-ni-e) s. f., art. spovedánia (-ni-a), g.-d. art. spovedániei; pl. spovedánii, art. spovedániile (-ni-i-)
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
spovedánie s. f. (sil. -ni-e), art. spovedánia (sil. -ni-a), g.-d. art. spovedániei; pl. spovedánii, art. spovedániile (sil. -ni-i-)
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
SPOVEDÁNIE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovedire, (înv. și pop.) spovadă, (înv. și reg.) spovedeală, (înv.) mărturisitură. (~ făcută preotului.) 2. confesiune, confidență, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut prietenului unele ~.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
SPOVEDÁNIE ~i f. 1) Ritual creștin constând în mărturisirea păcatelor spre a obține iertarea lor. 2) fig. Comunicare a unui gând ascuns; confidență; confesiune; destăinuire. [G.-D. spovedaniei; Sil. -ni-e] /<sl. ispovĕdanije
- sursa: NODEX 2002
- permalink
spovedanie f. mărturisirea păcatelor. [Slav. ISPOVĬEDANIĬE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
spovedánie f. (vsl. ispovĭedaniĭe). Vest. Acțiunea de a te spovedi, mărturisire, confesiune. În est spovăduĭală, pl. ĭelĭ, în Maram. spovadă (din spoveadă), pl. ezĭ. – Vechĭ isp-. Și spăvădanie.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
SPOVEDANIE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovedire, (înv. și pop.) spovadă, (înv. și reg.) spovedeală, (înv.) mărturisitură. (~ făcută preotului.) 2. confesiune, confidență, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut prietenului unele ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink