restituit

RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. (De obicei construit cu dativul) A da îndărăt cuiva ceva; a înapoia. Am lăsat manuscrisul să pledeze în numele meu. Servitoarea mi l-a restituit neatins. C. PETRESCU, C. V. 148.

RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia². – Fr. restituer (it. restituire).

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituí vb. (sil. mf. -sti-), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 sg. și pl. restítuie, imperf. 3 sg. restituiá

RESTITUÍ vb. v. reîntrona, restabili, restatornici.

RESTITUÍ vb. 1. a da, a înapoia, a plăti, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 2. v. rambursa. 3. v. înapoia.

RESTITUÍ vb. IV. tr. A da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia; a reda. [Pron. -tu-i, p.i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere, it. restituire].

RESTITUÍ vb. tr. a da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia. (< fr. restituer, lat. retituere)

A RESTITUÍ restítui tranz. (obiecte împrumutate) A da înapoi; a înapoia; a întoarce; a reda. /<fr. restituer

restituì v. 1. a înapoia ce luase; 2. a restabili în stare primitivă: a restitui un text.

*restítuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. restitúere, d. statuere, a așeza, a hotărî. V. constituĭ. – Se conjugă ca constitui). Înapoĭez, daŭ înapoĭ: ĭ-am restituit ceĭa ce-ĭ datoram. Fac să recapete: a restitui patriiĭ vechea glorie. Restabilesc, aduc ĭar în bună stare: a restitui un monument, un text.

restitui vb. v. REÎNTRONA. RESTABILI. RESTATORNICI.

RESTITUI vb. 1. a da, a înapoia, a plăti, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 2. a înapoia, a rambursa. (A ~ creditul primit.) 3. a înapoia, a reda, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.)