Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru restituit

RESTITU├Ź, rest├ştui, vb. IV. Tranz. A ├«napoia. ÔÇô Din fr. restituer, it. restituire.
RESTITU├Ź, rest├ştui, vb. IV. Tranz. A ├«napoia. ÔÇô Din fr. restituer, it. restituire.
RESTITU├Ź, rest├ştui, vb. IV. Tranz. (De obicei construit cu dativul) A da ├«nd─âr─ât cuiva ceva; a ├«napoia. Am l─âsat manuscrisul s─â pledeze ├«n numele meu. Servitoarea mi l-a restituit neatins. C. PETRESCU, C. V. 148.
RESTITU├Ź, rest├ştui, vb. IV. Tranz. A ├«napoia2. ÔÇô Fr. restituer (it. restituire).
restitu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. rest├ştui, 3 rest├ştuie, imperf. 3 sg. restitui├í; conj. prez. 3 s─â rest├ştuie
restitu├ş vb. (sil. mf. -sti-), ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. rest├ştui, 3 sg. ╚Öi pl. rest├ştuie, imperf. 3 sg. restitui├í
RESTITU├Ź vb. v. re├«ntrona, restabili, restatornici.
RESTITU├Ź vb. 1. a da, a ├«napoia, a pl─âti, (rar) a returna, (pop.) a ├«ntoarce, a ├«nturna, (├«nv.) a re├«nturna. (╚Üi-am ~ datoria?) 2. v. rambursa. 3. v. ├«napoia.
RESTITU├Ź vb. IV. tr. A da ├«nd─âr─ât (cuiva) ceva; a ├«napoia; a reda. [Pron. -tu-i, p.i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere, it. restituire].
RESTITU├Ź vb. tr. a da ├«nd─âr─ât (cuiva) ceva; a ├«napoia. (< fr. restituer, lat. retituere)
A RESTITU├Ź rest├ştui tranz. (obiecte ├«mprumutate) A da ├«napoi; a ├«napoia; a ├«ntoarce; a reda. /<fr. restituer
restitu├Č v. 1. a ├«napoia ce luase; 2. a restabili ├«n stare primitiv─â: a restitui un text.
*rest├ştu─ş ╚Öi -─ş├ęsc, a -├ş v. tr. (lat. restit├║ere, d. statuere, a a╚Öeza, a hot─âr├«. V. constitu─ş. ÔÇô Se conjug─â ca constitui). ├Änapo─şez, da┼ş ├«napo─ş: ─ş-am restituit ce─şa ce-─ş datoram. Fac s─â recapete: a restitui patrii─ş vechea glorie. Restabilesc, aduc ─şar ├«n bun─â stare: a restitui un monument, un text.
restitui vb. v. REÎNTRONA. RESTABILI. RESTATORNICI.
RESTITUI vb. 1. a da, a înapoia, a plăti, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 2. a înapoia, a rambursa. (A ~ creditul primit.) 3. a înapoia, a reda, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.)

Restituit dex online | sinonim

Restituit definitie

Intrare: restitui
restitui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
  • silabisire: -sti-
Intrare: restituit
restituit participiu