Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 714798:

*restítuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. restitúere, d. statuere, a așeza, a hotărî. V. constituĭ. – Se conjugă ca constitui). Înapoĭez, daŭ înapoĭ: ĭ-am restituit ceĭa ce-ĭ datoram. Fac să recapete: a restitui patriiĭ vechea glorie. Restabilesc, aduc ĭar în bună stare: a restitui un monument, un text.

Restituit dex online | sinonim

Restituit definitie