patriciană

PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien.

PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, subst. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien.

PATRICIÁN¹, patricieni, s. m. Cîrnat din tocătură de carne de vită care se consumă fript la grătar. Pregăteau tocătura pentru «patricieni». I. BOTEZ, ȘC. 21. Un prînz împărătesc... patricieni la grătar; un purcel la frigare. CARAGIALE, O. II 347.

PATRICIÁN², -Ă, patricieni, -e, adj. (În Roma antică) Care aparținea clasei stăpînitoare; din clasa stăpînitoare; p. ext. de origine nobilă, din familie aristocratică. Un tineret de stîrpituri gătite ca niște căței, așa cum e tineretul patrician. CAMIL PETRESCU, T. II 198. ♦ Cu purtare, cu gesturi, cu ținută etc. de patrician; mîndru, îngîmfat. Răspundea la saluturi cu o înclinare patriciană din cap. C. PETRESCU, C. V. 240. Ofițerii începeau să se îngrașe și să capete gusturi patriciene. ID. Î. I 8. ◊ Fig. Patricianul păun, cu egreta lui de pietre scumpe pe creștet, fraterniza cu domestica ginte laolaltă. ANGHEL, PR. 97.

PATRICIÁN³, -Ă, patricieni, -e, s. m. și f. (În Roma antică) Membru al clasei dominante care deținea pămînturile obștești și monopolul funcțiilor sacerdotale și politice, și se bucura de toate privilegiile; p. ext. nobil, senior, aristocrat. Nu pot să renunț la gradul de <ofițer al flotei. E atributul familiei mele de patrician. CAMIL PETRESCU, T. II 199.

patricián (pa-tri-ci-an) s. m., pl. patriciéni (-ci-eni)

patriciánă (pa-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art. patriciénei (-ci-e-); pl. patriciéne

patricián s. m. (sil. -tri-ci-an), pl. patriciéni (sil. -ci-eni)

patriciánă s. f. (sil. -tri-ci-a-), g.-d. art. patriciénei (sil. -ci-e-); pl. patriciéne

PATRICIÁN s. I. (IST.) 1. (înv.) patriciu. (Un ~ din Roma antică.) 2. aristocrat, gentilom, nobil, senior, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.) II. trandafir. (A mâncat un ~ bine fript.)

PATRICIÁN, -Ă s.m. și f. Membru al clasei dominante din vechea Romă, care deținea pământurile obștești și monopolul funcțiilor sacerdotale și politice, bucurându-se de toate privilegiile. ♦ Nobil, senior. // adj. Care aparține patricienilor. ♦ De origine nobilă; rafinat. ♦ Mândru, îngâmfat. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. patricien].

PATRICIÁN s.m. Cârnat din carne de vită. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. patricien].

PATRICIÁN, -Ă I. s. m. f. 1. membru al aristocrației din Roma antică, deținând pământurile obștești și bucurându-se de toate privilegiile. 2. nobil, aristocrat. II. s. m. cârnat din carne de vită. III. adj. care aparține patricienilor (I). ◊ de origine nobilă; rafinat. (< fr. patricien)

patricián (patriciéni), s. m. – 1. Aristocrat roman. – 2. Un fel de cîrnat. Fr. patricien.

PATRICIÁN¹ ~éni m. 1) (în Roma antică) Persoană care, prin nașterea sa, aparținea clasei superioare de cetățeni romani, bucurându-se de mari privilegii; nobil roman. 2) (în evul mediu) Persoană care făcea parte din nobilime; nobil; senior; aristocrat. [Sil. -ci-an] /<fr. patricien

PATRICIÁN² ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Cârnat preparat din carne tocată de vită și fript la grătar. [Sil. -ci-an] /<fr. patricien

patrician a. se zicea la Roma de ordinul cetățenilor cari ocupau primul rang în Stat. ║ m. 1. cel ce era de condițiune patriciană sau nobilă; 2. nobil, mai ales în Veneția. ║ fam. cârnat umplut, în formă de potcoavă.

*patricián, -ă adj., pl. enĭ, ene (fr. patricien, d. lat. patricius, nobil, pater, tată). La vechiĭ Romanĭ și Italienĭ, nobil, de nobil: un consul patrician, o adunare patriciană. S. m. și f. Nobil: patricieniĭ și plebeiĭ. S. m. Un fel de cîrnaț maĭ mare care se mănîncă fript.

PATRICIAN s. I. 1. (înv.) patriciu. (Un ~ din Roma antică.) 2. aristocrat, gentilom, nobil, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.) II. trandafir. (A mîncat un ~ bine fript.)