PATRICIÁN³, -Ă, patricieni, -e, s. m. și f. (În Roma antică) Membru al clasei dominante care deținea pămînturile obștești și monopolul funcțiilor sacerdotale și politice, și se bucura de toate privilegiile; p. ext. nobil, senior, aristocrat. Nu pot să renunț la gradul de <ofițer al flotei. E atributul familiei mele de patrician. CAMIL PETRESCU, T. II 199.