mister

MISTÉR¹, mistere, s. n. 1. Ceea ce este (încă) neînțeles sau nedescoperit; taină; secret, enigmă. 2. Dogmă creștină pe care Biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (La pl.) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați. 4. (La pl.) Scrieri dramatice medievale în versuri, inițial cu caracter religios, reprezentate cu prilejul unor sărbători (religioase). [Var.: (înv.) mistériu s. n.] – Din fr. mystère, lat. mysterium.

MÍSTER² s. m. (Mai ales în Anglia) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn. – Cuv. engl.

MISTÉR¹, mistere, s. n. 1. Ceea ce este (încă) necunoscut, neînțeles sau nedescoperit; taină; secret. 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (La pl.) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați. 4. (La pl.) Lucrare dramatică specifică evului mediu, cu caracter religios sau laic, reprezentată cu prilejul unor sărbători (religioase). [Var.: (înv.) mistériu s. n.] – Din fr. mystère, lat. mysterium.

MÍSTER² s. m. (Mai ales în Anglia) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn. – Cuv. engl.

MISTÉR, mistere, s. n. 1. Ceea ce e încă necunoscut, nedescoperit, nepătruns de minte; taină. E atît mister și atîta frumusețe în această undă de aer parfumat care rătăcește așa prin văzduh! SANDU-ALDEA, U. P. 66. Pădurea te-adumbrea cu bucurie Și-ți povestea viața ei intimă Cu tot misterul ei, lâsîndu-ți ție Doar greutatea de-a găsi o rimă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 156. Am căutat misterul în lumi necunoscute: pe oameni, pe natură, pe toți am întrebat. BOLINTINEANU, O. 197. ♦ Secret. 2. (În evul mediu, în țările catolice occidentale, la pl.) Dramă religioasă cu subiect din biblie. – Pl. și: (rar) misteruri (CARAGIALE, O. III 132, EMINESCU, O. IV 120). – Variantă: (învechit) mistériu (EMINESCU, N. 32) s. n.

mistér² s. n., pl. mistére

míster¹ (angl.) s. m., g.-d. lui míster; abr. Mr.

mistér s. n., pl. mistére

míster s. m. invar.

MISTÉR s. 1. enigmă, secret, taină, (rar) misteriozitate, (fig.) șaradă. (~ele naturii.) 2. v. taină.

MISTÉR s.n. 1. Ritual religios secret în Grecia și Roma antică, la care participau numai cei inițiați. ♦ Taină; secret. 2. Doctrină religioasă care nu era împărtășită decât unui număr restrâns de inițiați. ♦ Dogmă religioasă creștină care trebuie primită așa cum este dată și care se crede a fi inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (În evul mediu în țările catolice) Dramă religioasă cu subiect biblic și hagiografic. [Cf. fr. mystère, lat. mysterium – lucru ascuns].

MÍSTER s.m. Termen de adresare în Anglia către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn. [< engl. mister].

MISTÉR¹ s. n. 1. (pl.) ritual religios secret în Grecia și Roma antică, la care participau numai cei inițiați. 2. doctrină religioasă care nu era împărtășită decât unui număr restrâns de inițiați. ◊ dogmă religioasă creștină care trebuie primită așa cum este și care se crede a fi inaccesibilă rațiunii. 3. lucrare dramatică medievală cu subiect biblic și hagiografic. 4. ceea ce este necunoscut, neînțeles, încă inexplicabil; taină; secret. (< fr. mystère, lat. mysterium, gr. mysterion)

MÍSTER² s. m. inv. (adresare în Anglia către un bărbat care nu are titlu nobiliar) domn. (< engl. mister)

MISTÉR ~e n. 1) Lucru necunoscut sau nepătruns de rațiune; taină; enigmă. 2) rel. Dogmă creștină considerată ca fiind inaccesibilă rațiunii omenești. 3) (în antichitatea greco-romană) Ansamblu de teze și de practici religioase, cunoscute numai persoanelor inițiate. 4) (în evul mediu) Operă dramatică cu caracter religios. /<fr. mystere, lat. mysterium

mister n. 1. cult secret în religiunea politeistă: misterele Eleuzine; 2. în religiunea creștină: taină, adevăr mai presus de rațiune; 3. fig. ceeace e secret, ascuns: au văzut în repegiune ale Africei misteruri AL.; 4. în evul-mediu: piesă de teatru despre un subiect biblic.

*mistér n., pl. e, vechĭ urĭ (fr. mystère, d. vgr. mystérion). Cult secret în religiunile antice: misterele din Elensina. În religiunea creștinească, taĭnă, adevăr maĭ pe sus de rațiune: Împărtășania e un mister. Lucru secret, ascuns: misterele politiciĭ, naturiĭ. În evu mediŭ, pĭesă teatrală cu subĭect religios și în care intervine Dumnezeŭ, sfințiĭ, îngeriĭ, draciĭ ș. a. A face mister dintr’un lucru, a-l ținea secret. A iniția pe cineva într’un mister, a-ĭ descoperi niște lucrurĭ secrete.

MISTER s. 1. enigmă, secret, taină, (rar) misteriozitate, (fig.) șaradă. (~ele naturii.) 2. (BIS.) taină.

mister v. dramă liturgică.