*mistér n., pl. e, vechĭ urĭ (fr. mystère, d. vgr. mystérion). Cult secret în religiunile antice: misterele din Elensina. În religiunea creștinească, taĭnă, adevăr maĭ pe sus de rațiune: Împărtășania e un mister. Lucru secret, ascuns: misterele politiciĭ, naturiĭ. În evu mediŭ, pĭesă teatrală cu subĭect religios și în care intervine Dumnezeŭ, sfințiĭ, îngeriĭ, draciĭ ș. a. A face mister dintr’un lucru, a-l ținea secret. A iniția pe cineva într’un mister, a-ĭ descoperi niște lucrurĭ secrete.