mierlire

MIERLÍ, mierlesc, vb. IV. Intranz. (Arg.) A muri. – Cf. țig. merau.

MIERLÍ, mierlesc, vb. IV. Intranz. (Arg.) A muri. – Cf. țig. merau.

!mierlí (a o ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o mierlésc, imperf. 3 sg. o mierleá, perf. c. a mierlít-o; conj. prez. 3 să o mierleáscă; ger. mierlínd-o

mierlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mierlésc, imperf. 3 sg. mierleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mierleáscă

MIERLÍ vb. v. asasina, deceda, dispărea, duce, muri, omorî, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, ucide.

MIERLÍRE s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

mierlí (mierlésc, – ít), vb. – A muri. Țig. mer- „a muri”, viitor merla (Graur 170; Juilland 168), cf. țig. morlo „asasinat”, murlio „înmormîntare”. – Der. mierleală, s. f. (asasinat; moarte). Cuvînt de Arg.

mierli vb. v. ASASINA. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. UCIDE.

mierlire s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.

mierli, mierlesc I. v. t. a ucide II. v. r. a muri