excoriere

escoria v vz excoria

excoria vtr [At: DN² / V: esc~ / P: ~ri-a / Pzi: 3 ~ează / E: fr excorier, lat excoriare] 1-2 (D. piele) A (se) jupui ușor.

excoriere sf [At: DN² / P: ~ri-e~ / Pl: ~ri / E: excoria] (Rar) Excoriație.

EXCORIÁ, pers. 3 excoriază, vb. I. Tranz. și refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pr.: -ri-a] – Din fr. excorier, lat. excoriare.

EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [Pr.: -ri-e-] – V. excoria.

EXCORIÁ, pers. 3 excoriază, vb. I. Tranz. și refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pr.: -ri-a] – Din fr. excorier, lat. excoriare.

EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [Pr.: -ri-e-] – V. excoria.

excoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 excoriáză, 1 pl. excoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să excoriéze; ger. excoriínd (-ri-ind)

excoriére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. excoriérii; pl. excoriéri

excoriá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 3 sg. și pl. excoriáză, 1 pl. excoriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. excoriéze; ger. excoriínd (sil. -ri-ind)

excoriére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. excoriérii; pl. excoriéri

EXCORIÁ vb. I. tr., refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. excorier, lat. excoriare].

EXCORIÉRE s.f. Excoriație. [Pron. -ri-e-. / < excoria].

EXCORIÁ vb. tr., refl. (despre piele) a (se) jupui ușor. (< fr. excorier, lat. excoriare)