excoriere sf [At: DN² / P: ~ri-e~ / Pl: ~ri / E: excoria] (Rar) Excoriație.

EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [Pr.: -ri-e-] – V. excoria.

EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [Pr.: -ri-e-] – V. excoria.

excoriére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. excoriérii; pl. excoriéri

excoriére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. excoriérii; pl. excoriéri

EXCORIÉRE s.f. Excoriație. [Pron. -ri-e-. / < excoria].