excoriere definitie

2 intrări

14 definiții pentru excoriere

escoria v vz excoria
excoria vtr [At: DN2 / V: esc~ / P: ~ri-a / Pzi: 3 ~ează / E: fr excorier, lat excoriare] 1-2 (D. piele) A (se) jupui ușor.
excoriere sf [At: DN2 / P: ~ri-e~ / Pl: ~ri / E: excoria] (Rar) Excoriație.
EXCORIÁ, pers. 3 excoriază, vb. I. Tranz. și refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pr.: -ri-a] – Din fr. excorier, lat. excoriare.
EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [Pr.: -ri-e-] – V. excoria.
EXCORIÁ, pers. 3 excoriază, vb. I. Tranz. și refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pr.: -ri-a] – Din fr. excorier, lat. excoriare.
EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [Pr.: -ri-e-] – V. excoria.
excoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 excoriáză, 1 pl. excoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să excoriéze; ger. excoriínd (-ri-ind)
excoriére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. excoriérii; pl. excoriéri
excoriá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 3 sg. și pl. excoriáză, 1 pl. excoriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. excoriéze; ger. excoriínd (sil. -ri-ind)
excoriére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. excoriérii; pl. excoriéri
EXCORIÁ vb. I. tr., refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. excorier, lat. excoriare].
EXCORIÉRE s.f. Excoriație. [Pron. -ri-e-. / < excoria].
EXCORIÁ vb. tr., refl. (despre piele) a (se) jupui ușor. (< fr. excorier, lat. excoriare)

excoriere dex

Intrare: excoria
excoria verb grupa I conjugarea a II-a
escoria
Intrare: excoriere
excoriere substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e-