dragor

dragór [At: LTR² / Pl: ~i sm, ~oáre sn / E: fr dragueur] 1 sm Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2 sn Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor (acustice, magnetice sau mecanice) depuse într-o anumită regiune a mării sau a unui fluviu.

DRAGÓR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. S. n. Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine. – Din fr. dragueur.

DRAGÓR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. S. n. Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine. – Din fr. dragueur.

DRAGÓR¹, dragori, s. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage.

DRAGÓR², dragoare, s. n. Navă de luptă întrebuințată pentru îndepărtarea minelor din zonele (maritime sau fluviale) minate.

dragór¹ (persoană) s. m., pl. dragóri

dragór² (navă) s. n., pl. dragoáre

dragór (persoană) s. m., pl. dragóri

dragór (navă) s. n., pl. dragoáre

DRAGÓR s.m. Muncitor care conduce o dragă. [Cf. fr. dragueur].

DRAGÓR s.n. 1. Navă mică de luptă folosită la deminare. 2. Avion sau hidroavion special amenajat pentru dragarea minelor marine magnetice. [Pl. -oare. / cf. fr. dragueur].

DRAGÓR I. s. m. muncitor care conduce o dragă. II. s. n. navă militară cu pescaj redus sau (hidro)avion special pentru dragarea minelor marine magnetice. (< fr. dragueur)

DRAGÓR¹ ~i m. Mecanic pe o dragă. /<fr. dragueur

DRAGÓR² ~oáre n. Navă maritimă înzestrată cu o dragă pentru deminarea căilor navigabile. /<fr. dragueur

dragór s. n. 1974 (mar.) Navă specializată în căutarea și ridicarea minelor submarine v. portelicopter (din fr. dragueur; DTP, LTR; DEX, DN3)