demutizat

demutiza vt [At: DA ms / Pzi: ~zéz / E: mut] 1 A educa pe surdomuți pentru a înțelege limbajul oral. 2 A determina copiii surdomuți să vorbească prin folosirea dactilologiei.

demutizát², ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: demutiza] 1-2 (Persoană) care este educat(ă) pentru a înțelege limbajul vorbit. 3-4 (Persoană) care este determinat(ă) să vorbească prin folosirea dactilologiei. 5-6 (Persoană) care a fost vindecat(ă) de muțenie.

demutizát¹ sn [At: MDA ms / E: demutiza] 1-2 Demutizare (1-2).

DEMUTIZÁ, demutizez, vb. I. Tranz. A educa pe surdomuți spre a înțelege limbajul oral. – Din fr. démutiser.

DEMUTIZÁT, -Ă, demutizați, -te, adj. (Despre surdomuți) Care a fost educat pentru a înțelege limbajul oral. – V. demutiza.

DEMUTIZÁ, demutizez, vb. I. Tranz. A educa pe surdomuți spre a înțelege limbajul oral. – De la mut.

DEMUTIZÁT, -Ă, demutizați, -te, adj. (Despre surdomuți) Care a fost educat pentru a înțelege limbajul oral. – V. demutiza.

demutizá vb., ind. prez. 3 sg. demutizeáză

DEMUTIZÁ vb. I. tr. A educa pe surdomuți în înțelegerea limbajului. [Et. incertă].

DEMUTIZÁ vb. tr. a educa pe surdomuți în înțelegerea limbajului semnelor. (< fr. démutiser)

A DEMUTIZÁ ~éz tranz. (surdomuți) A învăța limbajul oral. /<fr. démutiser.