demutizát², ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: demutiza] 1-2 (Persoană) care este educat(ă) pentru a înțelege limbajul vorbit. 3-4 (Persoană) care este determinat(ă) să vorbească prin folosirea dactilologiei. 5-6 (Persoană) care a fost vindecat(ă) de muțenie.

demutizát¹ sn [At: MDA ms / E: demutiza] 1-2 Demutizare (1-2).

DEMUTIZÁT, -Ă, demutizați, -te, adj. (Despre surdomuți) Care a fost educat pentru a înțelege limbajul oral. – V. demutiza.

DEMUTIZÁT, -Ă, demutizați, -te, adj. (Despre surdomuți) Care a fost educat pentru a înțelege limbajul oral. – V. demutiza.