deliciu
17 definiții pentru deliciu
delíciu sn [At: CALENDARIU (1794), 28/25 / V: ~iție sf / Pl: ~ii și (înv) ~ri / E: fr délice, lat delicium] 1 Plăcere foarte mare Si: desfătare, încântare. 2 Savoare. 3-4 (Fig; fam) Lucru (sau ființă) încântătoare.
DELÍCIU, delicii, s. n. Plăcere deosebit de mare; desfătare. ♦ Fig. (Fam.) Lucru, ființă încântătoare. – Din lat. delicium, fr. délice.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DELÍCIU, delicii, s. n. Plăcere deosebit de mare; desfătare. ♦ Fig. (Fam.) Lucru, ființă încântătoare. – Din lat. delicium, fr. délice.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
DELÍCIU, delicii, s. n. Plăcere deosebit de mare. V. desfătare, încîntare. Alții... gustă cu deliciu atît cît le poate dărui clipa. CAMIL PETRESCU, T. II 292. Sorbirăm cu deliciu din băutura înviorătoare. M. I. CARAGIALE, C. 17. Vă închipuiți că n-aș vrea să viu la Iași... să gust deliciile unui triumf de cabotin? CARAGIALE, O. VII 428. ◊ Fig. (Familiar) Se admiră in oglindă și o sărută cu veselie. – Ești un deliciu. CAMIL PETRESCU, T. I 452.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
delíciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. delíciul; pl. delícii, art. delíciile (-ci-i-)
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
delíciu s. n. [-ciu pron. -ciu ], art. delíciul; pl. delícii, art. delíciile (sil. -ci-i-)
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
DELÍCIU s. savoare. (~ul unei mâncări.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
DELÍCIU s. v. delectare, desfătare, farmec, încântare, plăcere, voluptate, vrajă.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
Deliciu ≠ aversiune, oroare, repulsie, scârbă
- sursa: Antonime 2002
- permalink
DELÍCIU s.n. Plăcere mare, intensă; savoare; desfătare. [Pron. -ciu. / cf. fr. délice, lat. delicium].
DELÍCIU s. n. plăcere mare, intensă; savoare; desfătare. (< lat. delicium, fr. délice)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
delíciu (delícii), s. n. – Plăcere, desfătare. Lat. delicium (sec. XIX). – Der. delicios, adj., din fr. délicieux.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
DELÍCIU ~i n. 1) Plăcere mare și aleasă; desfătare; încântare. 2) fig. Lucru sau ființă încântătoare. [Sil. -li-ciu] /<lat. delicium, fr. délice
- sursa: NODEX 2002
- permalink
deliciu n. plăcere extremă, desfătare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*delíciŭ n. (lat. delicium. V. delectez). Plăcere, voluptate, fericire: deliciile călătoriilor, acest copil face deliciile mameĭ sale, ce deliciŭ a ști cauzele lucrurilor!
- sursa: Scriban 1939
- permalink
DELICIU s. savoare. (~ unei mîncări.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
deliciu s. v. DELECTARE. DESFĂTARE. FARMEC. ÎNCÎNTARE. PLĂCERE. VOLUPTATE. VRAJĂ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink