birlic
3 intrări
21 definiții pentru birlic
birlíc [At: FILIMON, C. II, 329 / V: (înv) zb~ / Pl: ~ici sm, ~uri sn, / E: tc birlik] 1 sm As (1). 2 sm (Mol; îvr; în limbajul școlarilor) Nota unu. 3 sn Spetează verticală a zmeului. 4 sn Fereastră de deasupra ușii.
BIRLÍC, (1) birlici, s. m. (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
BIRLÍC, (1) birlici, s. m., (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (2). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
BIRLÍC1, birlici, s. m. (Popular, la jocul de cărți) As. Am doi birlici și doi popi.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
BIRLÍC2, birlicuri, s. n. Speteaza verticală care trece prin mijlocul zmeului cu care se joacă copiii.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
BIRLÍC2, birlicuri, s. n. Spetează care trece de la cap prin locul de întâlnire al spetezelor diagonale ale zmeului cu care se joacă copiii. – Tc. birlik.
birlíc1 (carte de joc) s. m., pl. birlíci
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
birlíc2 (spetează la zmeu) s. n., pl. birlícuri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
birlíc (as) s. m., pl. birlíci
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
birlíc (spetează la zmeu) s. n., pl. birlícuri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
BIRLÍC s. v. as.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
birlíc (-ci), s. m. – 1. As, carte de joc. – 2. Spetează care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la școală. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebraț” (DAR).
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
BIRLÍC ~ci m. Carte de joc cu cea mai mare valoare între cărțile de aceeași culoare; as. /<turc. birlik
- sursa: NODEX 2002
- permalink
birlic n. 1. as (la cărțile de joc): dă-mi un birlic FIL.; 2. speteaza mijlocie la smeul de hârtie: mai trebue smeului un cap și un birlic ISP. [Turc. BIRLIK, unitate].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
birlíc n., pl. e (turc. birlik, unitate, d. bir, unu). As la jocu de cărțĭ (Vechĭ). Nota unu la școală (Mold. Fam.) Speteaza verticală din mijlocu zmeuluĭ (numită și zbirlic în Munt. și zbîrlic în Mold. sud). – Și berlic.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
zbirlíc, V. birlic.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
zbîrlíc, V. birlic.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
birlic s. v. AS.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
BIRLIC v. Vasiliu-Birlic, Grigore.
- sursa: DE 1993-2009
- permalink
birlic, birlici s. m. 1. (cart.) as. 2. dolar.
- sursa: Argou 2007
- permalink