Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 536743:

BIRLÍC2, birlicuri, s. n. Spetează care trece de la cap prin locul de întâlnire al spetezelor diagonale ale zmeului cu care se joacă copiii. – Tc. birlik.

Birlic dex online | sinonim

Birlic definitie