birlíc n., pl. e (turc. birlik, unitate, d. bir, unu). As la jocu de cărțĭ (Vechĭ). Nota unu la școală (Mold. Fam.) Speteaza verticală din mijlocu zmeuluĭ (numită și zbirlic în Munt. și zbîrlic în Mold. sud). – Și berlic.