eleniza vtf vr [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~zez / E: fr helléniser] 1-2 (Rar) A face să capete (sau a căpăta) trăsături specifice elenilor (1) Si: (înv) elini, (îvr) elinizi. 3-4 A face să capete (sau a căpăta) caracter elen (4) Si: (Îvr) elinizi. 5-6 A da (sau a căpăta) o formă specifică sistemului limbii elene. corectată

elenizare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~zări / E: eleniza] 1 Dobândire de trăsături specifice elenilor (1) Si: (nob) elenizat1, (rar) elenizire. 2 Dobândire de caracter elen (4) Si: (nob) elenizat1, (rar) elenizi. 3 Dobândire a unei forme specifice sistemului limbii elene Si: (nob) elenizat1, elenizit.

elenizá vb. ind. prez. 1 sg. elenizéz, 3 sg. și pl. elenizeáză

elenizáre s. f., g.-d. art. elenizării

ELENIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A da un caracter elenic. [< fr. helléniser].

ELENIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a eleniza și rezultatul ei. [< eleniza.]

ELENIZÁ vb. tr. a da un caracter elenic. (< fr. helléniser)

ELENIZÁRE (după fr. hellénisation) s. f. Proces început în timpul lui Alexandru cel Mare, prin care limba și cultura elenă au fost propagate în afara Greciei, în special, la popoarele orientale.