4 definiții pentru țif
ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. –
Et. nec. ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. –
Et. nec. ȚIF s. m. Iarbă fără foi, cu firul cilindric, care crește în locuri umede (servind ca hrană mai ales cailor).
țif dex online | sinonim
țif definitie
Intrare: țif (iarbă)
țif 1 s.m. substantiv masculin (numai) singular