Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru țif

ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec.
ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec.
ȚIF s. m. Iarbă fără foi, cu firul cilindric, care crește în locuri umede (servind ca hrană mai ales cailor).
țif (bot.) s. m.

țif dex online | sinonim

țif definitie

Intrare: țif (iarbă)
țif 1 s.m. substantiv masculin (numai) singular