ÎNTÍNDERE, (2) întinderi, s. f. 1. Faptul de a (se) întinde; extensiune în spațiu; dezvoltare, creștere; răspândire. ♦ (Med.; și în sintagma întindere musculară) Solicitare a fibrelor musculare (de obicei de la membre) peste posibilitățile lor de întindere, ajungând până la ruptură. 2. (Concr.) Suprafață a unui lucru sau a unui loc; loc, spațiu întins. ♦ Distanță. ♦ (Muz.) Ambitus. – V. întinde.

ÎNTÍNDERE, (2) întinderi, s. f. 1. Faptul de a (se) întinde; extensiune în spațiu; dezvoltare, creștere; răspândire. ♦ (Med.; și în sintagma întindere musculară) Solicitare a fibrelor musculare (de obicei de la membre) peste posibilitățile lor de întindere, ajungând până la ruptură. 2. (Concr.) Suprafață a unui lucru sau a unui loc; loc, spațiu întins. ♦ Distanță. ♦ (Muz.) Ambitus. – V. întinde.

ÎNTÍNDERE, (II) întinderi, s. f. I. Faptul de a întinde. 1. Extensiune în spațiu. 2. Dezvoltare, creștere. Monastirea Neamțul... luă o întindere mare. NEGRUZZI, S. I 214. ♦ Răspîndire. II. (Concretizat) Dimensiune, suprafață (a unui lucru sau a unui loc); loc, spațiu întins. Stelele pîlpîiau peste sat, peste întinderea cîmpiilor. CAMILAR, TEM. 238. Pe toată întinderea cerului... nu se definesc norii. SAHIA, N. 29. Văpaia lunii s-așterne pe sclipitoarele întinderi de zăpadă. VLAHUȚĂ, N. 140. Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. ALECSANDRI, O. 168. ♦ Distanță. O întindere de șese poște lungi și obositoare. CREANGĂ, A. 117.

întíndere s. f., g.-d. art. întínderii; (suprafețe) pl. întínderi

întíndere s. f., g.-d. art. întínderii; (suprafețe) pl. întínderi

ÎNTÍNDERE s. 1. încordare, tensionare, tragere. (~ firelor textile.) 2. v. încordare. 3. lăbărțare, lărgire. (~ puloverului după spălare.) 4. încordare, tensiune. (~ mușchilor.) 5. v. extensiune. 6. lungire, prelungire. (~ șirului până pe strada următoare.) 7. v. lungime. 8. v. suprafață. 9. v. cuprins. 10. față, întins, suprafață, (înv.) surfață. (Pe ~ mării, a câmpiei.) 11. v. culcare. 12. v. expunere. 13. v. așternere. 14. v. ungere. 15. lungire, prelungire. (~ banchetului până în zori.) 16. durată, lungime, mărime. (~ unei zile.) 17. v. durată. 18. v. bogăție. 19. v. ambitus.

ÎNTÍNDERE ~i f. 1) v. A ÎNTINDE și A SE ÎNTINDE. 2) Loc întins; spațiu vast; cuprins. /v. a (se) întinde

întindere f. 1. proprietatea corpurilor de a ocupa o porțiune limitată în spațiu; 2. dimensiunea unui lucru în lungime, lărgime și adâncime; 3. suprafață: mari întinderi de pământ; 4. durată: întinderea vieții umane e scurtă; 5. desvoltare: discurs de o mare întindere; 6. fig. importanță mare: întinderea unui dezastru; 7. extensiune intelectuală: spirit de o mare întindere.

întíndere f. Spațiu cît se întinde un corp, dimensiune în suprafață: vastă întindere a măriĭ. Durată: Întinderea vĭețiĭ umane e scurtă. Dezvoltare, extensiune: Întinderea unuĭ discurs. Fig. Mărime, proporțiune, dimensiune: Întinderea unuĭ dezastru. Fiz. Acea proprietate a materiiĭ pin care corpurile nu pot ocupa de cît un anumit loc în spațiŭ.

ÎNTINDERE s. 1. încordare, tensionare, tragere. (~ firelor textile.) 2. încordare, înstrunare, strunire, (înv.) încordătură. (~ arcului.) 3. lărgire. (~ puloverului.) 4. încordare, tensiune. (~ mușchilor.) 5. extensiune, extindere. (Mișcări de ~ a brațelor.) 6. lungire, prelungire. (~ șirului pînă pe strada următoare.) 7. distanță, lungime. (Pe o ~ de circa 2 km.) 8. mărime, suprafață. (~ unui loc.) 9. cuprins, întins, spațiu, suprafață, teritoriu, (înv.) cuprindere, olat. (Pe toată ~ țării.) 10. față, întins, suprafață, (înv.) surfață. (Pe ~ mării, a cîmpiei.) 11. culcare, culcat, lungire, trîntire. (~ cuiva după amiază.) 12. etalaj, etalare, expunere. (~ mărfii pe tarabă.) 13. așezare, așternere, punere. (~ feței de masă.) 14. ungere, uns. (~ untului pe pîine.) 15. lungire, prelungire. (~ banchetului pînă în zori.) 16. durată, lungime, mărime. (~ unei zile.) 17. durată, interval, perioadă, răstimp, timp, (reg.) rahăt. (Pe toată ~ examenului.) 18. bogăție, vastitate. (~ cunoștințelor sale.) 19. (MUZ.) ambitus, diapazon, registru.

întindere v. ambitus (1).