ÎNTÍNDERE, (II) întinderi, s. f. I. Faptul de a întinde. 1. Extensiune în spațiu. 2. Dezvoltare, creștere. Monastirea Neamțul... luă o întindere mare. NEGRUZZI, S. I 214. ♦ Răspîndire. II. (Concretizat) Dimensiune, suprafață (a unui lucru sau a unui loc); loc, spațiu întins. Stelele pîlpîiau peste sat, peste întinderea cîmpiilor. CAMILAR, TEM. 238. Pe toată întinderea cerului... nu se definesc norii. SAHIA, N. 29. Văpaia lunii s-așterne pe sclipitoarele întinderi de zăpadă. VLAHUȚĂ, N. 140. Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. ALECSANDRI, O. 168. ♦ Distanță. O întindere de șese poște lungi și obositoare. CREANGĂ, A. 117.