ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci¹; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci¹.

ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci¹; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci¹.

ZBÎRCÍRE s. f. Faptul de a (se) zbîrci; încrețire.

ZBÂRCÍRE s. f. Faptul de a (se) zbârci; încrețire.

zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri

zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii

ZBÂRCÍRE s. v. ridare.

ZBÎRCIRE s. cutare, încrețire, ridare, (fam.) smochinire. (~ pielii obrazului.)