zar² sn [At: LB / V: (reg) záră / Pl: ~uri / E: mg zér] 1 (Pop) Mecanism montat la ușă, la poartă etc. pentru a o închide Si: broască (23), zăvor (1). 2 Lanț cu lacăt. 3-4 (Reg) Clanță (1-2). 5 (Trs) Sistem de bârne dispuse într-un anumit fel, care se folosește la oprirea plutelor lungi.

záră² sf vz zar²

ZAR², zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

ZAR², zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

ZAR², zaruri, s. n. (Transilv.) Broasca de la ușă (împreună cu clanța). Și vîrîră cheia cea ruginită în zar (broască) și suciră o dată, de două ori, de trei ori, și de-abia putură deschide ușa aceea. RETEGANUL, P. II 5.

ZAR², zaruri, s. n. (Reg.) Broasca de la ușă. – Magh. zár.

zar s. n., pl. záruri

zar (la joc, la ușă) s. n., pl. záruri

ZAR s. v. broască.

zar n. Tr. broască la uși. [Ung. ZÁR].

2) zar n., pl. urĭ (ung. zár). V. zăvor.

zăvór n., pl. oare (vsl. zavorŭ, zavora, drug de’ncuĭat ușa, zatvorŭ, barieră [de unde ung. závár, zavor, zár], zatvoritĭ, a’ncuĭa. V. pridvor, sfarog). Pĭesa de fer care se’mpinge cu mîna orĭ cu cheĭa ca să’ncuĭ orĭ să descuĭ ușa. Un fel de opritoare la războĭu de țesut. – Și zovor (bibl. 1688). Și zar (Trans.), d. ung.

zar s. v. BROASCĂ.