VIRTUÓS2, -OÁSĂ, virtuoși, -oase, s. m. și f. Persoană care stăpînește în mod desăvîrșit tehnica unui instrument muzical. Cînd în fața ochilor lui străluceau luminile candelabrelor de la Scalla și Ateneele sau sălile de concerte, unde cîntau virtuoșii, își pleca capul pe pieptul vioarei și cînta. ARDELEANU, D. 291.

VIRTUÓS, -OÁSĂ adj. Cu multe virtuți; cinstit, curat, cast. ♦ Care are un talent excepțional, care posedă la perfecție tehnica unei arte. [< lat. virtuosus, cf. it. virtuoso, fr. virtueux].[1]

*virtuós, -oásă adj. (lat. virtuosus; fr. vertueux; it. virtuoso. V. vîrtos). 1. Plin de virtute: om virtuos, faptă virtuoasă. 2. (după it.). Care știe să cînte foarte bine dintr’un instrument muzical (și fig. priceput în ceva): Paganini fu un mare virtuos (saŭ virtuoz, fem. -oză). Adv. Cu virtute: a trăi virtuos.