12 definiții pentru vibrator
VIBRATÓR, -OÁRE, vibratori, -oare,
adj.,
s. n. I. Adj. Care vibrează, care produce vibrații, vibrant.
II. S. n. 1. Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență; dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosită la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat.
2. Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (
2) a unui material. –
Vibra +
suf. -tor.
VIBRATÓR, -OÁRE, vibratori, -oare,
adj.,
s. n. I. Adj. Care vibrează, care produce vibrații, vibrant.
II. S. n. 1. Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență; dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosită la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat.
2. Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (
2) a unui material. –
Vibra +
suf. -tor.
VIBRATÓR2, -OÁRE, vibratori, -oare,
adj. Care vibrează, vibrant. (
Fig., atestat în forma vibrător) Îl găsii pe Vater Hermann transfigurat, vibrător, impetuos. GALACTION, O. I 234. – Variantă: vibrătór, -oáre
adj. VIBRĂTÓR, -OÁRE adj. v. vibrator. vibratór1 (vi-bra-)
adj. m.,
pl. vibratóri;
f. sg. și
pl. vibratoáre
vibratór adj. m. (sil. -bra-), pl. vibratóri; f. sg. și pl. vibratoáre VIBRATÓR adj., s. 1. adj. v. vibrant. 2. s. v. oscilator. (Diapazonul este un ~.) 3. s. buzăr. (~ în telefonie.) VIBRATÓR s.n.
1. Mașină construită pentru vibrarea materialelor de construcție.
2. (Fiz.) Aparat care transformă curentul continuu în curent alternativ. ♦ Oscilator. // adj. Care vibrează; vibrant; vibratoriu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. vibrateur].
VIBRATÓR, -OÁRE I.
adj. care vibrează, vibrant, vibratoriu. II.
s. n. 1. aparat care produce oscilații. ◊ dispozitiv care transformă curentul continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică ce vibrează, întrerupând un curent electric la comanda unui electromagnet, în soneriile electrice. ◊ dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. mașină care servește la îndesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de construcție. (< fr. vibrateur)
VIBRATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care vibrează; cu proprietatea de a produce vibrații. /a vibra + suf. ~tor *vibratór, -oáre adj. Care vibrează. S. n., pl. oare. Un aparat care transmite vibrațiunile în telegrafie.
VIBRATOR adj., s. 1. adj. tremurător, trepidant, vibrant. (Corp elastic ~.) 2. s. (FIZ.) oscilator. (Diapazonul este un ~.) 3. s. (FIZ.) buzăr. (~ în telefonie.) Vibrator dex online | sinonim
Vibrator definitie