valént adj. m., pl. valénți; f. sg. valéntă, pl. valénte

VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].

*valént, -ă adj. (lat. válens, -éntis). Chim. Care are o valență. (Corpu care are o valență se numește monovalent, cel cu doŭă bi-, cel cu treĭ tri-, cel cu patru tetra-, cel cu cincĭ penta-).

-VALENT „care valorează, valență”. ◊ L. valens „tare, puternic” > fr. -valent, germ. id., engl. id. > rom. -valent.