VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej.

VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din vârtej.

vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă

vârtejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vârtejeáscă

VÂRTEJÍ vb. v. învârteji, învolbura, zbate.

A VÂRTEJÍ ~ésc tranz. v. A ÎNVÂRTEJI. /Din vârtej

A SE VÂRTEJÍ mă ~ésc intranz. v. A SE ÎNVÂRTEJI. /Din. vârtej

vârtejì v. a întoarce în toate părțile: a vârteji ochii.

vîrtejésc v. tr. (d. vîrtej). Rar. Învîrtejesc, învîrtesc: curentu învîrtejea apa.

vîrteji vb. v. ÎNVÎRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.