Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru uric

ÚRIC1 adj. (în sintagma) Acid uric = acid organic natural prezent în cantități foarte reduse în sânge și eliminat de organism prin urină. – Din fr. urique.
ÚRIC1 adj. (În sintagma) Acid uric = acid organic natural care se găsește în sânge și în urină, rezultat din arderea proteinelor în procesul metabolic. – Din fr. urique.
ÚRIC2 adj. m. (În expr.) Acid uric = acid organic care se găsește în sînge și în urină, rezultînd din arderea proteinelor. Acidul uric provine de asemenea din descompunerea substanțelor albuminoide. ANATOMIA 170.
!úric1 adj. m., pl. urici; f. urică, pl. urice
úric adj. m.
ÚRIC adj.m. Acid uric = acid organic care se găsește în urină și în sânge, fiind rezultat din arderea proteinelor. [< fr. urique].
ÚRIC adj. acid ~ = acid organic în urină și în sânge, din arderea proteinelor. (< fr. urique)
2) *úric, -ă adj. (d. urină). Chim. Acid uric, acid azotat eliminat de organizm și care se află în urina omuluĭ și constitue masa întreagă a excrementelor șerpilor și păsărilor.

Uric dex online | sinonim

Uric definitie

Intrare: uric (adj.)
uric 2 adj. adjectiv