UMANÍST, -Ă, umaniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. Adj. Care aparține umanismului (1), care se bazează pe umanism sau promovează umanismul. ♦ Care este de domeniul culturii clasice, care se consacră studiului operelor clasice greco-latine; umanistic. 2. S. m. și f. Adept, partizan al umanismului (1). 3. S. m. Artist, gânditor care aparține umanismului Renașterii; cărturar din epoca Renașterii, care studia operele Antichității. 4. S. m. și f. Student sau elev de liceu care urmează învățământul umanistic. – Din fr. humaniste.

UMANÍST, -Ă, umaniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept, partizan al umanismului. ♦ (La m.) Savant din sec. XVII, care studia operele antichității. 2. Adj. Care aparține umanismului, privitor la umanism, caracteristic umanismului; care este de domeniul culturii clasice; umanistic. 3. S. m. și f. Elev de liceu care urmează învățământul umanistic. – Din fr. humaniste.

umaníst adj. m., s. m., pl. umaníști; adj. f., s. f. umanístă, pl. umaníste

UMANÍST, -Ă adj. Care aparține umanismului, privitor la umanism; de domeniul culturii clasice; umanistic. // s.m. și f. 1. Adept, partizan al umanismului. ♦ Savant din sec. XIV-XV, care studia operele antichității. 2. Elev de liceu care urmează secția umanistică. [< fr. humaniste, it. umanista].

UMANÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al umanismului; de domeniul culturii clasice; umanistic. II. s. m. artist, gânditor aparținând umanismului Renașterii; cărturar din epoca Renașterii care studia operele antichității. (< fr. humaniste)

UMANÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al umanismului. 2) (în epoca Renașterii) Om de știință preocupat de studierea culturii, literaturii și limbilor clasice. 3) Persoană, pătrunsă de umanism. /<fr. humaniste

*umaníst, -ă s. (d. uman). Adept al umanizmuluĭ: Erasm fu un umanist de geniŭ. Adj. Direcțiunea umanistă.