Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru trimis
TRIMÍS1 s. n. (Rar) Trimitere. – V. trimite.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TRIMÍS1 s. n. (Rar) Trimitere. – V. trimite.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TRIMÉS2 s. n. v. trimis1.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
TRIMÍS1 s. n. (Rar) Trimitere. (Și în forma trimes) Noi să zorim trimesul lui acasă. MURNU, O. 122. – Variantă: trimés s. n.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
trimís2 (rar) (acțiune) s. n.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
trimís (acțiune) s. n.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TRIMÍS s. v. expediere.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
TRIMIS s. expediere, expediție, trimitere. (~ unui colet prin mesagerii.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Trimis dex online | sinonim
Trimis definitie
Intrare: trimis (s.n.)
trimes 3 s.n. substantiv neutru (numai) singular
trimis 3 s.n. substantiv neutru (numai) singular
