TREIERÁT s. n. 1. Acțiunea de a treiera; treier, treieriș. 2. Perioadă de timp în care se treieră; treier, treieriș. [Pr.: tre-ie-] – V. treiera.

TREIERÁT s. n. 1. Faptul de a treiera; treier, treieriș. 2. Timpul când se treieră; treier, treieriș. [Pr.: tre-ie-] – V. treiera.

TREIERÁT s. n. 1. Faptul de a treiera; operație de separare a grăunțelor de paie și de pleavă; treier, treieriș. Treieratul pe arie începe, ca și orice muncă mai mare, tot într-o zi de luni. PAMFILE, A. R. 201. 2. Timpul cînd se treieră. Cu o zi înainte de treierat... veneam d-aici. PREDA, Î. 20.

treierát s. n.

treierát s. n.

TREIERÁT s. (AGRIC.) treier, treieriș. (În vremea ~ului.)

treerat n. acțiunea de a treera și rezultatul ei.

treĭerát n., pl. urĭ. Acțiunea de a treĭera dese-orĭ. Timpu cînd se treĭeră: pe la treĭerat. V. secerat.

TREIERAT s. (AGRIC.) treier, treieriș. (În vremea ~.)