TRANSIGÉNȚĂ s. f. (Livr.) Atitudine transigentă. – După fr. transigéance.

TRANSIGÉNȚĂ s. f. (Livr.) Atitudine transigentă. – După fr. transigéance.

transigénță s. f., g.-d. art. transigénței

TRANSIGÉNȚĂ s.f. Dispoziția de a transige, de a ceda; împăciuire, cedare. [< fr. transigeance].

TRANSIGÉNȚĂ s. f. atitudine transigentă. (după fr. transigeance)

TRANSIGÉNȚĂ ~e f. rar Caracter transigent. /<fr. transigéance

*transigénță f., pl. e (d. transigent). Caracteru de a fi transigent.