TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Reg.) Schimb în natură; troc. ♦ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ◊ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc. [Var.: treámpă s. f.] – Din tc. trampa.

TREÁMPĂ s. f. v. trampă.

TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Reg.) Schimb în natură; troc. ♦ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ◊ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc. [Var.: treámpă s. f.] – Din tc. trampa.

TREÁMPĂ s. f. v. trampă.

TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Mold.) Schimb în natură; troc. Vîndurăm vreo cîtăva marfă cu bani peșin și mai făcurăm și trampa cu alte mărfuri de p-acolo. GORJAN, H. II 29. (În forma treampa) Hai să facem treampa: dă-mi carul și na-ți boii. CREANGĂ, P. 40. – Variantă: treámpă s. f.

TREÁMPĂ s. f. v. trampă.

trámpă (reg.) s. f., g.-d. art. trámpei; pl. trámpe

trámpă s. f., g.-d. art. trámpei; pl. trámpe

TRÁMPĂ s. v. schimb în natură, troc.

trámpă (-pe), s. f. – Fel, soi. Fr. trempe.

trámpă (-pe), s. f. – Schimb, troc. – Var. treampă. Tc. trampa (Șeineanu, II, 365; Ronzevalle 63), cf. ngr. τράμπα, bg., sb. trampa. – Der. trămpălui, vb. (a schimba, a face troc), înv.

trampă f. Mold. schimb (de lucruri): să facem trampă, dă-mi carul și na-ți boii CR. [Turc. trampa].

1) trámpă f., pl. e (turc. [ngr. bg. sîrb.] trampa, d. it. tramúta, mutare, tramutare, a muta). Fam. A face trampa, a face schimb cu ceva.

2) trámpă f., pl. inuz. e (fr. trempe, călitură). Barb. Teapă, caracter.

trampă s. v. TROC.

a face trampa (cuiva) expr. 1. a pune (pe cineva) în legătură cu altcineva; a prezenta pe cineva cuiva. 2. (cart.) a schimba în timpul jocului, pe ascuns, cărțile de joc cu altele măsluite. 3. a mijloci / a intermedia o afacere.